Monday, March 24, 2008

viata grea? hai sa ne impuscam in cur

Pauza. Sa analizam un pic.

A muri (de buna voie) - una dintre putinele experiente de unica folosinta, abuzata si agresata prin presa, sub titulaturi de genul “Si-a taiat venele fiindca i-a plecat iubitul in Pakistan”, ”S-a spanzurat in baie pt ca a luat 9 la chimie”, ”S-a aruncat de la etajul 10 dupa ce si-a dat foc in semn de protest fata de legea maririi impozitelor”, optiuni de o diversitate ametitoare ca mai ca iti vine sa regreti ca nu ti se ofera decat un singur moment de glorie, o singura muscatura din timpul liber al Nefirii. Ma intreb eu totusi: oare atractia asta catre "a nu mai fi" este secretata in self-defence fata de ororile starii noastre actuale de agregare sau ce ne cheama de dincolo este tocmai mirosul de must dulce care incununa apoteotic betia trecerii in nefiinta?
Atitudinea viitorului mort tine de perspectiva din care "nefericitul" isi priveste ascensiunea catre absolut(oricar ar fi el).Si anume:

     1. privind catre minus pe axa sinelui - Vreau sa mor pentru ca nu mai vreau sa traiesc!
     2. salivand la plus - infinitul harazit doar initiatilor - Sunt coplesit (a se citi "nu mai pot dormi noaptea") de curiozitate, caci am o presimtire ca "dincolo" se petrece toata distractia!
Indiferent de pozitia subiectului fata de predicat, faptul in sine presupune o minutioasa pregatire in prealabil, deopotriva fizica si emotionala (de planul psihic nu ne mai legam ca e si asa praf).

Cand te nasti e mult mai simplu. tot universul lucreaza in sensul expulzarii tale de la caldura, deci oricat te-ai impotrivi, Mama Natura stie cum sa-mpinga si sa respire ca la carte.
In schimb cu moartea, esti de unul singur. Exceptand cazul in care o ia pe nepregatite, trecerea in abstract a fiintei umane este de o incarcatura filozofica ceva de nedescris, caci omul odata calare pe decizie, se implica trup si suflet in proiect, dat fiind ca nu i se va mai acorda o a doua sansa. Succesul depinde nu atat de coordonare in timp si spatiu cat de armonie intre sinele-fizic si cuvant. Orice perturbare a echilibrului dintre fapta si gand va culmina cu deturnara intregii operatiuni si iesirea subiectului din predicat.
Majoritatea celor care, din diferite motive, s-au vazut nevoiti sa isi abandoneze metamorfoza, au intrat brusc in asa-numita "perioada refractara post-sinucidere" cand individul este impenetrabil la orice aluzie cu privire la schimbarea starii sale de agregare. Devine calm, resemnat la gandul ca va trebui sa-si poarte viata ca un stigmat insa e foarte predispus la a se metamorfoza cat de curand in genul ala de militant care se invarte gol-pusca prin intersectii si urla fluturand din toate alea "Ilegalizati Sinuciderea! Jos guvernul! Opriti pornografia! Muie Dinamo!".
Vedeti voi cum sta treaba...sinuciderea in sublimul ei nu e nici meserie, nici sport, nici hobby...pentru unii e o necesitate, pentru altii, e cool...oricum o dai, ti-o iei...
Am stat si io cocotat pe balustrada, in pijama, cu 500ml de vin rosu in mine bolborosind "sar, ce pula mea! sar si gata, bagamiash pula in ea de viata!...Dar cand sa zic "hop" am mai sezut o clipa sa ma concentrez bine de tot...Si aia a fost...S-a dus momentu, s-a futut planul si sa mor io (metaforic evident) daca imi pare rau...Daca saream atunci in triplu echer cine va mai umplea voua acu capu cu tampenii?
Asa ca fratilor, un cutit in cap, apa in plamani, impact cu terra, otravire, taiere de vene si artere...nu va ajuta cu nimic. incetati sa existati...si atat. apareti la pro tv, deveniti celebri, e super tare, dar pula mea, nu sunteti acolo sa vedeti faza.

4 comments:

Makü said...

Faza cu viata de cacat e mottoul subculturii emo. dar cred ca toata lumea s-a gandit macar odata cum ar fi daca nu ar mai fi.....dar cred ca solutia nu este taiatul venelor etc.....toti dispunem de capacitatea de a gandi si daca tot o avem hai sa o si folosim...si eu am vrut sa recurg la metodele alternative sa le zicem si la un moment dat mi-a venit in minte "nu as fi eu o fraiera daca fac asta...ce rezolv cu asta"...viata nu e de cacat...doar ca ne-o complicam noi...parerea mea umila

Anonymous said...

:)) un deliciu postul asta!

Anonymous said...

mah. eu cred ca tre sa ai ceva lipsa neuroni si nu te tratezi ca sa te sinucizi. vorba aia "cap ai, minte ce-ti mai trebe?" ete ca eu nu m-am gandit niciodata cum ar fi daca. si nu, nu am 19 ani ca sa zici ca nu am dat si de greutati in viata. am dat de destule dar am preferat sa imi trag un sut in fund decat un glont in capatana. da-o naibii, cum as putea rata fiecare venire a primaverii?

Anonymous said...

mul?umiri foarte interesant,